Sunt de factură matematician. M-am pregătit, școlar fiind, mai degrabă pentru o viață a științelor exacte, unde formulele și teoremele sunt legile, iar aplicarea lor, tărâmul. Astfel, mi-am îndreptat voința, energia și concentrarea în domeniul informaticii, ce părea cumva matematica, deja învățată, aplicată în viața reală.
Cu trecerea anilor, latura artistică îmi devine tot mai stringentă. M-am așezat prima dată mai serios în spatele unui aparat foto la rugămintea unor prieteni să îi ajut la un eveniment. Nu am putut refuza o asemenea ocazie. Că doar ce e atât de greu să apeși un buton, nu? Apoi un alt buton, apoi încă unul și încă unul și s-a creat un mic vârtej în capul meu, un haos al butoanelor, setărilor, ochii îmi vedeau focalizat selectiv, uscați de atâta privit neclipit prin vizor.
Când îmi îndrept aparatul către subiect, mă gândesc cum aș putea să îl pun cât mai bine în valoare. Tot timpul caut un unghi potrivit pentru contextul dat. Nu mi se pare ceva foarte ușor. Pentru că depind de lumină, nu întotdeauna aceasta mă ajută. Desigur, într-un mediu necontrolat. Într-un mediu în care pot controla lumina, mai rămâne doar ca dispozițiile tuturor să se unească într-un punct armonios pentru ca arta să se desfășoare nestânjenită.